Himere

Inseparabilul cuplu: inceputul si sfarsitul.
Pana azi as fi zis ca nu e cu putinta sa te priveasca cineva in ochi si sa te minta cu nerusinare. Cu atat mai mult cu cat persoanele respective se vroiau, iar tu chiar le considerai, prieteni. Eh, ce sinceritate? Ce devotament? Care inteligenta? Fleacuri! Sa fii tu "diva", cu fitze, sa ai impresia ca balesc dupa tine toti baietii, sa vorbesti ca o pisica tampita (adjectiv care, apropo, te caracterizeaza pe deplin), sa ai proasta impresie ca implinesti idealul feminin: frumoasa si desteapta, sa tii o tigara de parca ti-e rupta mana, sa-ti alegi prietenii dupa interese si, evident, sa pui mai mare pret pe cantitate decat pe calitate. Si sa continui sa-ti minti asa-zisa prietena chiar si cand aceasta insista sa ii spui adevarul, promitandu-ti ca nu se va supara si chiar si cand ea isi da seama ca ai mintit-o pur si simplu in fata, tu sa vrei sa pari ofticata. "Lumea ca teatru".
Si aici se incheie definitiv aceasta etapa. Sa vedem cine va fi cuprins de regrete si asupra cui va avea efecte (negative?) ruptura. Si iti vei da seama ca viata nu e asa roz precum cel pe care il porti in permanenta.