"Cand iti doresti ceva cu adevarat, tot universul conspira pentru indeplinirea visului tau." (Paulo Coelho)

Am avut un vis straniu intr-una din nopti.
Cu siguranta cunoasteti sentimentul acela sacaitor, persistent, suparator de a-ti dori ceva foarte tare si o perioada indelungata; iti doresti asa mult, asa inefabil de mult, ai face aproape totul ca sa se implineasca, dar nu mereu iti sta in capacitati sau esti invins de frica. Nu sunt semne ca dorinta ti se va implini, dar nu incetezi sa iti doresti, sperand, de cele mai multe ori in zadar. Cu timpul parca dorinta nu mai e atat de vie in sufletul tau, parca paleste sub amagire si dezamagire. Si, la un moment dat, se implineste. Se transpune in realitate si esti atat de usurat si fericit, nu iti mai pasa de nimeni si nimic, pret de o clipa simti beatitudinea.
Asta mi s-a intamplat mie. Doar ca in vis. Si a fost atat de frumos, eram sincer fericita in planul meu oniric ca mi se implinise acea dorinta arzatoare. Apoi m-am trezit. Cu zambetul pe buze. Ca sa constat ca, de fapt, dorinta mea ramasese in stadiul de dorinta. Irealizabila din cauza lipsei mele de curaj. Pentru moment.