Despre lucruri simple

Decisions, decisions...

2010-11-08T15:40:00.002+02:00

Sunt cea mai nehotarata persoana posibila sau imaginabila. Sau nu? Dificultatea luarii unei decizii capata, nu rareori, proportii colosale si apasa greu pe umerii mei.
Pana acum, deciziile sau, mai bine zis, indeciziile, care le-am luat nu m-au influentat intr-o masura foarte mare sau intr-un mod iremediabil. A alege intre 2 posete, intre multe arome de betisoare parfumate, a ma hotari in privinta sentimentelor fata de o persoana este greu, dar nu imposibil. Nu atat de imposibil cum este alegerea caii pe care o vei urma, vietii pe care o vei trai. Viata care incepe de la facultate.
Ma gandesc de multi, multi ani la anii de studiu universitari, dar pana acum timpul nu presa, indecizia nu ma afecta. Am vrut, pe rand, facultatea de geografie, jurnalism, litere, psihologie, informatica, ba chiar cand eram mica de tot, astrologie.
Acum cand lucrurile devin, sau ar trebui sa devina, serioase, sunt tot mai speriata, mai disperata din cauza incapacitatii luarii unei hotarari.
E inspaimantator sa ajungi la varsta, etapa in care sa iei decizii importante, care influenteaza cu adevarat. E si mai inspaimantator sa nu le poti lua.

Top cei mai sexy barbati, din punctul meu de vedere

2010-08-23T21:54:00.023+03:00

1. Johnny Depp

2. Adam Lambert

3. Heath Ledger

4. Adam Levine

5. Jude Law

6. Bradley Cooper

7. Ryan Reynolds

8. George Clooney

9. Christian Bale

10. Robert Pattinson

11. Ian Somerhalder

12. Robin Van Persie

13. Matthew Mcconaughey

14. Xavier Samuel

15. Robert Downey Jr.

16. Ashton Kutcher

17. Ed Westwick

Toti mai putin unul

2010-05-27T18:13:00.002+03:00

indiferenta, scarba, prostie, repugnare, evadare... dorinta, sentiment, raceala, neintelegere, suferinta... dorinta

Vicisitudini, impedimente, incompetente

2010-05-07T20:23:00.001+03:00

Prea mult strica intotdeauna.
Prea multe dulciuri iti dau o senzatie de greata; prea multe teme te duc la disperare; prea multe fitze te prostesc; prea multa iubire te urca pe culmi inalte, iar caderea iminenta echivaleaza cu o catastrofa de proportii uriase.
Sunt insa chestiuni din care nu e niciodata "prea mult". Ca de exemplu durerea. Fizica sau nu, intotdeauna cand crezi ca mai rau nu se poate, ca mai jos nu poti cadea pe scara spirituala, ca nu poti fi mai la pamant cu moralul, mereu viata iti demonstreaza puterile ei tiranice, pe care ai vrea sa le ai axiomatice. Si astfel se acumuleaza in tine suferinte inefabile, incomensurabile, profunde, implacabile, care iti sfasie sufletul, asemenea unei biete pisici trunchiate de caini salbatici, infometati. Momentele cand crezi ca e prea mult ca sa mai poti indura, momentele in care lacrimile iti seaca, cand nu mai poti si nu mai vrei sa lupti, devin rutina, impregnate adanc in monotonia zilelor banale, inutile si stupide.

Anexez o parte a unei poezii de Mircea Cartarescu, care exprima poate mai bine ca mine aceste stari:

când ai nevoie de dragoste nu ţi se dă dragoste.
când trebuie să iubeşti nu eşti iubit.
când eşti singur nu poţi să scapi de singurătate.
când eşti nefericit nu are sens să o spui.

când vrei să strângi în braţe nu ai pe cine.
când vrei să dai un telefon sunt toţi plecaţi.
când eşti la pământ cine se interesează de tine?
cui îi pasă? cui o să-i pese vreodată?

"Cand iti doresti ceva cu adevarat, tot universul conspira pentru indeplinirea visului tau." (Paulo Coelho)

2010-02-16T20:45:00.008+02:00

Am avut un vis straniu intr-una din nopti.
Cu siguranta cunoasteti sentimentul acela sacaitor, persistent, suparator de a-ti dori ceva foarte tare si o perioada indelungata; iti doresti asa mult, asa inefabil de mult, ai face aproape totul ca sa se implineasca, dar nu mereu iti sta in capacitati sau esti invins de frica. Nu sunt semne ca dorinta ti se va implini, dar nu incetezi sa iti doresti, sperand, de cele mai multe ori in zadar. Cu timpul parca dorinta nu mai e atat de vie in sufletul tau, parca paleste sub amagire si dezamagire. Si, la un moment dat, se implineste. Se transpune in realitate si esti atat de usurat si fericit, nu iti mai pasa de nimeni si nimic, pret de o clipa simti beatitudinea.
Asta mi s-a intamplat mie. Doar ca in vis. Si a fost atat de frumos, eram sincer fericita in planul meu oniric ca mi se implinise acea dorinta arzatoare. Apoi m-am trezit. Cu zambetul pe buze. Ca sa constat ca, de fapt, dorinta mea ramasese in stadiul de dorinta. Irealizabila din cauza lipsei mele de curaj. Pentru moment.

El :x

2010-01-13T15:25:00.004+02:00

69 de chestii despre mine

2009-12-02T17:24:00.011+02:00

Le voi imparti astfel:
Imi place/ imi plac:
1. toate sortimentele de la Milka
2. tiramisu
3. pictura, desi nu am talent deloc
4. sa citesc
5. Mircea Eliade si Lucian Blaga, desi pe acesta din urma recunosc ca nu il inteleg intotdeauna si pe deplin
6. sa visez cu ochii deschisi ore intregi
7. Twilight, New Moon, A walk to remember etc.
8. Adam Lambert
9. baietii/ barbatii uimitor de frumosi
10. sa imi fie toate lucrurile foarte, foarte ordonate; sa fac ordine
11. orice e cu fructe de padure (sucuri, inghetata, prajituri, creme, ciocolata)
12. sa primesc cadouri
13. sa mi se faca surprize (placute); sa fac surprize altora
14. sa-mi beau cafeaua cu lapte pe terasa, in zorii unei zile senine
15. sa gatesc
16. sa privesc stelele
17. cainele meu, Oscar
18. cand ploua
19. cand ninge
20. Bvlgari - Blv Notte, Dior - Addict
21. Mircea Badea
22. marea
23. conopida murata
24. muzica culta
25. sa fotografiez
26. cumparaturile
27. mall-urile
28. ursuletii imensi de plus
29. sa stau seara in pat si sa ascult cum picurii de ploaie se lovesc de geam
30. sa rad
31. sa ma plimb aiurea pe strazi
32. cand am dreptate
33. "Rudolph the red nosed reindeer"
34. accentul britanic
35. poeziile
36. "Doktor House"
37. sa-mi extind continuu insectarul
38. sa dorm cu ursuletul meu de plus, Ludo
39. grapefruit-ul rosu
40. ciresele mari, carnoase si foarte coapte; perele; pepenele verde; caisele
41. "The scientist" - Coldplay, "To be with you" - Mr. Big, "Firelies" - Owl city, "You raise me up" - Westlife
42. lacurile de unghii
43. toamna si iarna

Nu imi plac/ nu imi place:
44. multe tipologii de oameni, nu le insir aici pentru ca voi parea prezumtioasa si inchipuita
45. varza, mazarea, sarmalele, carnatii, micii, chipsurile, sucurile carbogazoase, berea
46. sa fiu racita
47. crizele lui Moga
48. cand te spala baietii cu zapada
49. cei care nu fac dus zilnic
50. sa fiu fotografiata
51. sa fiu mintita
52. sa dansez, decat foarte rar
53. sa ma plictisesc
54. fitzele cladite pe prostie
55. cand nu am curaj sa fac ceva ce imi doresc foarte mult
56. cand uit ceva
57. romanele politiste
58. cand se fac glume proaste pe seama cainelui meu, in necunostinta de cauza
59. cand nu am timp sa fac tot ce mi-am propus
60. galagia
61. sa ma cert
62. sa ma trezesc devreme
63. telenovelele
64. muzica - zgomot
65. serpii si paianjenii
66. vodka si palinca
67. Gerard Butler
68. castravetii murati
69. hi5-ul

Cel mai mishteaux

2009-10-20T20:14:00.001+03:00

Recitind postarile mai vechi, am observat-o pe cea cu acelasi titlu.
Micutul, acum deja de 1 an 7 luni, s-a mai ingrasat putin, ajungand la 16kg, dar "moral", daca putem spune asa, avand in vedere ca vorbim despre un patruped, a ramas acelasi.
Lenes.

Zambitor.

Si extrem de dragalas.

Si are si o prietena, dupa ce, in mod tragic, i-a decedat pisica.

Anunt

2009-09-04T21:30:00.004+03:00

Caut bulldogita franceza pentru imperechere cu bulldog francez crem, deosebit, un an si jumatate. Cei interesati sunt rugati sa lase un comentariu la aceasta postare.

"You belong to me, I belong to you"

2009-03-13T19:54:00.007+02:00

Vi s-a intamplat vreodata sa nu vreti sa adormiti pentru ca viata voastra reala e mai frumoasa decat una dintr-un plan oniric? Spre uimirea mea, in ultimul timp mi se intampla din ce in ce mai frecvent. Si asta nu datorita asa-zisilor prieteni pe care am incetat sincer sa ii mai consider confidenti sau apropiati. Toata lumea constientizeaza (sau ar trebui sa constientizeze) la un moment dat ca prietenia adevarata, desavarsita si pura e doar o utopie, o fantezie de care ne e greu sa ne despartim, un fenomen iluzoriu care ne amageste pana la o surpare interioara ireversibila. Deci, nu datorita pseudo-prietenilor, nu datorita copilasilor care mai cred in basme, intr-o lume roz, in coincidente, in orice vorba aruncata la intamplare si care atunci cand se izbesc de realitate pur si simplu nu vor sa accepte ca imperiul lor din puf se prabuseste si continua cu incapatanare sa se zbata in minciuna, adoptand o stare euforic-idioata. Nu, nu datorita superficialitatilor si acestui vartej al pluralitatii care e spectacolul fiecarei vieti, ci datorita unui sentiment suprem. O postare mai veche atesta faptul ca inainte nu am trait nimic comparabil, ci "doar mici fiori, fluturi in stomac sau doar atractie fizica". Acea postare era in conformitate cu gandirea mea de atunci. Acum, insa percep altfel totul. Partea cea mai frumoasa a unei relatii de dragoste mi se pare ca este atinsa in momentul in care se ajunge la o incredere mutuala profunda, la o cunoastere desavarsita e celuilalt, astfel incat vorbele sunt de prisos. Acea stare orgasmica (pentru mintile perverse: cuvantul este folosit in sensul figurat) se prelungeste, metamorfozand existenta indragostitilor intr-una celesta, indimenticabila. Se creeaza astfel o legatura puternica, indestructibila intre cei doi, iar rautatea si invidia celor din jur nu vor putea stirbi deloc din deplinatea si perfectiunea ei.

2008 - un an proteic

2009-02-06T19:39:00.006+02:00

Am incheiat un an. Poate cel mai important an din viata mea. A fost un an al tranzitiei dintre copilarie si adolescenta. Un salt din viata din globul de cristal (pe care nu am avut-o niciodata, dar in comparatie cu ce va urma, o putem numi si asa) in "acest vartej al pluralitatii care e spectacolul fiecarei vieti" (A. Plesu). Un an al schimbarii aproape radicale a personalitatii, comportamentului, atitudinii. Un an al regandirii modului de a vedea si percepe lucrurile. Un an care va avea amprente asupra intregii mele vieti. De la initieri in mai multe "planuri", ca sa spun asa, planuri de cele mai diverse, mai mult sau mai putin "grave" si importante in existenta fiecarui individ, la extinderi ale orizonturilor cunoasterii, care sunt inca restranse. O persoana pe care o admir si o respect inefabil de mult spunea: "daca nu te adaptezi, mori". Iata ca am ales adaptarea. Cu toate ca potrivit previziunilor actuale imi va minimaliza latura spirituala la una fada, secata de valori morale sau credinte. Sfarsitul anului calendaristic si a etapei acesteia de "transformare", poate chiar evolutie, luand in considerare lumea in care traim, deci acest deznodamant s-a suprapus peste infiriparea unei etape de poveste, infiriparea unui sentiment celest in sufletul meu. Astfel incat continuam cladirea acestei lumi de basm, imbunatatind-o continuu, experimentand pentru intaia oara, impreuna.

Himere

2008-10-02T18:43:00.003+03:00

Inseparabilul cuplu: inceputul si sfarsitul.
Pana azi as fi zis ca nu e cu putinta sa te priveasca cineva in ochi si sa te minta cu nerusinare. Cu atat mai mult cu cat persoanele respective se vroiau, iar tu chiar le considerai, prieteni. Eh, ce sinceritate? Ce devotament? Care inteligenta? Fleacuri! Sa fii tu "diva", cu fitze, sa ai impresia ca balesc dupa tine toti baietii, sa vorbesti ca o pisica tampita (adjectiv care, apropo, te caracterizeaza pe deplin), sa ai proasta impresie ca implinesti idealul feminin: frumoasa si desteapta, sa tii o tigara de parca ti-e rupta mana, sa-ti alegi prietenii dupa interese si, evident, sa pui mai mare pret pe cantitate decat pe calitate. Si sa continui sa-ti minti asa-zisa prietena chiar si cand aceasta insista sa ii spui adevarul, promitandu-ti ca nu se va supara si chiar si cand ea isi da seama ca ai mintit-o pur si simplu in fata, tu sa vrei sa pari ofticata. "Lumea ca teatru".
Si aici se incheie definitiv aceasta etapa. Sa vedem cine va fi cuprins de regrete si asupra cui va avea efecte (negative?) ruptura. Si iti vei da seama ca viata nu e asa roz precum cel pe care il porti in permanenta.

Pur si simplu: o ador!

2008-09-25T19:04:00.002+03:00

"Îmbrăţişarea"
de Nichita Stanescu

Când ne-am zărit, aerul dintre noi
şi-a aruncat dintr-o dată
imaginea copacilor, indiferenţi şi goi,
pe care-o lasă să-l străbată.

Oh, ne-am zvârlit, strigându-ne pe nume,
unul spre celălalt, şi-atât de iute,
că timpul se turti-ntre piepturile noastre,
şi ora, lovită, se sparse-n minute.

Aş fi vrut să te păstrez în braţe
aşa cum ţin trupul copilăriei, întrecut,
cu morţile-i nerepetate.
Şi să te-mbrăţişez cu coastele-aş fi vrut.

Tot pentru unul?

2008-09-19T21:45:00.004+03:00

Hai sa vorbim putin despre un subiect mai putin cunoscut mie, noua (fragezilor adolescenti), si anume dragostea. Recunosc faptul ca inca nu m-a incercat acest sentiment, in toata puterea cuvantului; am trait doar mici fiori, fluturi in stomac sau doar atractie fizica. Destul de inaccesibila si improbabila din cauza varstei si, implicit, a psihicului nu prea matur, "iubirea" este un cuvant des auzit, dar prea rar folosit in sensul sau pur. Deci inca astept... Dar teoretic vorbind. Mi-ar placea sa cred in dragostea eterna, androgina, dar ceva in subconstientul meu imi spune ca la un moment dat tot te plictisesti de persoana de langa tine. De aici deriva probabil si ideea conform careia nu as sacrifica tot pentru unul, din cauza efemeritatii relatiei, a suferintei, lacrimilor si durerii ce constituie imediatetea unei despartiri. Cea mai frumoasa parte a unei legaturi intre doua persoane de sex opus mi se pare inceputul. Cand se cunosc, privirile sfioase, dar incarcate de pasiune, cele dintai atingeri de mana, primele imbratisari cu tot trupul, cand setea de a iubi si a fi iubit e atat de mare incat iti doresti efectiv ca cele doua trupuri sa se preschimbe intr-unul, primul sarut mic si dulce sau lung, cu limba pana in stomac, acesta din urma ne mai fiind prea placut. Dupa aceea urmeaza o parte de stationare, intervine rutina, monotonia, declinul si sfarsitul, ruptura mai mult sau mai putin dureroasa, depinde de implicarea ta afectiva. In fine, oricum, dragostea e cel mai frumos lucru din aceasta lume profana, un strop de sacralitate care te transpune intr-o lume a ideilor pure.

"Liceu, cimitir al tineretii mele"

2008-09-15T18:43:00.004+03:00

Sper sa nu rostesc aceasta fraza peste 4 ani. Desi, situatia actuala nu prevesteste deloc un viitor sumbru. Cu toate premonitiile negative legate in principal de corpul profesoral ce ne va indruma in acest ciclu de invatamant, cu toate scepticismele cu privire la colegi, respectiv la atmosfera generala ce va domni in 9B, deci in ciuda opiniilor impartite, chiar contradictorii, totul pare in regula. Dirigintele isi crease o prima-impresie foarte placuta, promitatoare, in concordanta cu criticile pozitive pe care le-am auzit la adresa lui. Ne anunta de pe acum "o mica iesire", fapt care ne entuziasma pe toti. Colegii par a fi foarte de gasca si am o presimtire ca ne vom intelege foarte bine. In ciuda orarului incarcat, sper sa putem savura cum se cuvine acesti 4 ani "cei mai frumosi din viata fiecaruia", cum mi-au spus toate cunostintele trecute deja de varsta adolescentei. Asadar si prin urmare; in concluzie si deci, 9B RULLES!!!

Τι δεν με σκοτωνει, με κανει πιο δυνατος.

2008-09-11T22:39:00.000+03:00

Mi se pare fraza care ma defineste si ambitioneaza cel mai mult. Putem sa ii spunem chiar motto sau deviza.

Atata forma fara fond

2008-09-08T22:59:00.001+03:00

Imi provoaca scarba si, in cazuri extreme, mila. Ma refer la bietii oameni, foarte smecheri, de altfel, posesorii de X5-uri si Q7-uri, care daca intr-adevar vroiau sa circule pe strazile ca dupa bombardament din Romania intr-o sufragerie pe roti, ar fi trebuit sa isi cumpere o rulota. Ma refer la "divele" cu sunci atarnande si slane tremurande, foarte chic, de altfel, cu foarte multe fitze cladite pe pura prostie. Ma refer la fatucile cu creierii terci a caror des-rostita replica e: "ce destept e iPhone!!!". Ma refer la toti copiii a caror 2 neuroni care ii mai aveau, s-au certat, iar unul a plecat iremediabil, care discuta, foarte inteligent, de altfel: "ai vazut cine mi-o lasat comm pe hi5? " sau "am mai multe commuri ca tine!!". Ma refer la toti imbecilii, foarte smecheri, de altfel, care habar n-au pe ce lume traiesc si care se intalnesc, din pacate, din ce in ce mai des. A, si sa nu uit! Ma refer la toti parvenitii care beau sucuri carbogazoase si se oftica atunci cand le spui ca-s atat de prosti ca nu iti vine sa crezi.

Cel mai mishteaux

2008-09-06T20:53:00.001+03:00

23 martie 2008. Se naste un nou sufletel. I se prezice un viitor maret, fiind descendent din rasa pura cu pedigree si toate cele. 24 iunie 2008. Micutul ajunge la noua sa familie si uimitor de repede devine membru indispensabil al acesteia. Dupa multe oscilari intre Dary (varianta mea, deoarece provine din limba greaca si inseamna "stapanit de bine"), Frank (omologul sau din seria Men in black), Ghizmo (exclus de mine din start din cauza sonoritatii bizare), Nechifor (care l-am propus tot eu fiindca provine din limba greaca si se traduce prin "purtator de victorie", sugestie proasta, cum am realizat ulterior cand am constientizat ca suna ingrozitor si a inceput toata lumea sa rada cu pofta, ironizandu-ma), deci dupa toate aceste incertitidini in privinta numelui, l-am ales pe cel ideal: Oscar.
Astfel incat, minunatul Bulldog francez se integreaza perfect in familie, devenind cel mai rasfatat, foarte iubit si de mami careia ii plac pisicile, si cel mai bun prieten al meu. Isi insuseste scaunul de pescar/ regizor/ sau cum vreti sa ii spuneti.
Se spune ca stapanul si cainele sau se aseamana, concept foarte adevarat in cazul nostru: amandoi suntem micuti, grasi si extrem de lenesi.

O discrepanta ar fi ca el e fotogenic.

O poza cu fundicul sau de bunoc (sigur va fi foarte dorit in randul buldogitelor).
Si cea mai frumoasa, privirea-i blanda si patrunzatoare care te face sa te indragostesti intr-o clipa.
Pe 23 septembrie a.c. face o jumatate de anisor. Va voi pune poze de la petrecere.

Mi-e dor de tine, mi-e dor de noi...

2008-09-01T21:10:00.001+03:00

Mi-e dor de tine Catalina, Silvia, Cezara, Alex, Bia, Denise, Teo, Anca, Adi, Ady, Dea, Oana, Petra, Karina, Vlad, Marius, Madalina, Ariel, Marco, Adelina, Patricia, Radin, Marina, Carmen, Miha, Alex, Rares, Andu, Zbia, mi-e dor de noi.
Intotdeauna un sfarsit are puterea stranie de a te trezi la realitatea cruda, de a-ti impregna mai adanc si mai dureros in minte si suflet regrete, de a-ti aminti ca totul e comensurabil si efemer, inutil si stupid. 4 ani au trecut aidoma unei clipe si, acum, la final, ramanem doar cu amintiri, placute si mai putin placute, amuzante, triste, lacrimogene, plictisitoare sau incordate; adevarate icoane ale timpului pierdut. Timpul. Timpul este, in acelasi timp, un mare dusman si un bun prieten. Un ucigas nemilos si o doctor veritabil. Spun asta deoarece vindeca rani si creeaza altele. Implacabilitatea si ireversibilitatea il definesc, dar uneori are puteri tamaduitoare. Imi place sa cred ca viata e un lung drum spre casa, dar aceasta cale trebuie strabatuta cat se poate de drept si moral, iar prietenii sunt felinarele ce te vegheaza. Voi ati fost pentru mine aceste "felinare" si va multumesc pentru asta. Constientizez ca majoritatea vom continua cursurile la acelasi colegiu, deci vom fi, teoretic, tot colegi. Dar nu va mai la fel. Vom avea alti prieteni, alte anturaje, ne vom schimba si noi insine. De aceea, cei 4 ani de gimnaziu au fost unici, asa cum sunt, de altfel, toate momentele din viata, si merita traite deplin. Asa incat nu pot decat sa inchei cu un citat din Lady Mary Wortley Montagu: "Viata este prea scurta pentru o poveste lunga."

Din nou, tragic

2008-06-29T16:34:00.002+03:00

"Traim in Romania si asta ne ocupa tot timpul!", dupa cum spune Mircea Badea. Fotografie realizata in apropierea orasului Ardud, judetul Satu Mare.

Tragic

2008-06-29T16:30:00.001+03:00

Conform Organizaţiei pentru Protecţia Mediului din SUA, respirăm un aer de 2 până la 5 ori mai poluat în casă decât afară şi întâlnim astfel de trei ori mai multe alergii decât în 1950. Organizaţia Mondială a Sănătăţii estimează că 30% din clădirile comerciale construite în ultimii ani au dus la îmbolnăviri ale oamenilor din cauza lipsei de aer curat. Conform unui studiu realizat de Asociaţia Eco-Europa, Bucureştiul este cea mai poluată capitală europeană, locuitorii săi respirând zilnic cantităţi enorme de noxe, rezultat al aglomerării automobilistice. În ultimii 50 de ani, rata alergiilor şi a astmului s-a dublat şi aproape triplat în fiecare decadă. 93% dintre români au considerat că starea de bine depinde de calitatea aerului pe care îl respirăm, cu atât mai mult cu cât 26% dintre aceştia au alergie la praf, iar 12% suferă de alergie la polen.
Acestea constituie o mică parte a efectelor devastatoare ale poluării în masă, care vor contribui la distrugerea vieţii. Dar inconştienţa şi nepăsarea sunt definitorii pentru populaţia Terrei, astfel încât pădurile sunt în continuă defrişare pentru ridicarea unor noi imobile, a căror număr creşte văzând cu ochii ; spaţiile verzi se află într-o stare deplorabilă, pe când fabricile şi uzinele emană substanţele atât de nocive pentru atmosferă şi biosferă.
Importanţa acordată protecţiei mediului este foarte mică, în comparaţie cu nevoia pe care aceasta o necesită.

Intre minciuna si adevar e prietenia

2008-06-28T13:36:00.004+03:00

Prietenie desavarsita. Sau asa credeam eu. Nu stiu exact care a fost momentul in care am spus STOP!, transformand astfel lumea superficial-feerica in mii si mii de cioburi care imi lasa si azi rani adanci in suflet. Mi s-a adresat frecvent intrebarea "de ce?" la care raspundeam aparent neafectata: "nepotrivire de caractere. E prea mare antiteza dintre noi". Aceste fraze sintetizeaza perfect motivul fundamental al crepusculului, dar, cum se spune, polii opusi se atrag. Din proprie experienta am descoperit cat adevar contine aceasta sintagma, rezonez cu ea, insa se poate ajunge la un punct in care polii nu mai sunt opusi, ci nu mai fac parte din aceleasi lumi. Atunci intervine ratiunea si se sfarseste totul. Vor ramane amintiri nepretuite momentele frumoase petrecute impreuna, a fost o perioada a vietii mele pe care, cu certitudine, nu o voi uita. I-am propus sa ne departam incet-incet, sa ne revizuim comportamentele, sa corectam defectele care se pot si sa le facem mai putin neplacute pe cele incorectabile, insa atitudinea ei dezinteresata, nicio vaga dorinta a dreptului la replica mi-a consolidat decizia, reliefandu-i unele din acele trasaturi care m-au deranjat si peste care am trecut, aparent neobservandu-le.

Bun venit!

2008-06-27T21:52:00.003+03:00

Am intrat si eu in randul lumii, avand o pagina virtuala doar a mea. Nu este insa eternul Hi5 care, fara suparare, mi se pare extrem de pueril, ci un blog pe care imi voi asterne gandurile, ideile, nelamuririle, observatiile, perplexitatile si le vom comenta impreuna.